Dacă vinul există de mii de ani pe-acest pământ, atunci multe sunt obiceiurile legate de culesul strugurilor și „facerea„ vinului. În această lume a tradițiilor vrem să te purtăm cu articolul de față, așa că te invităm să te lași purtat pe valurile fermecătoarei istorii a vinului.
Din vremuri de demult, bătrânii se apucau de culesul viei după ziua înălțării Sfintei Cruci, respectiv după 14 septembrie. De altfel, această dată reprezintă începutul sărbătorii Ostrovul Viilor sau Vinițel. Această ultimă denumire este și numele popular al lunii septembrie. În unele zone, precum ținutul Buzăului, sărbătoarea culesului debutează cu zdrobitul unor struguri de către fete tinere, bune de măritat, îmbrăcate în costume populare, ce și-au spălat picioarele în apă de izvor.
”Numeroase focuri luminau pe dealuri arătând în întunericul nopţii locul unde erau grupate cercurile de petrecere. Târziu, abia dimineaţa spre ziuă, focurile aţipeau, câinii prindeau a se linişti şi naiul, cobza sau vioara nu se mai auzeau”, scria I.C. Teodorescu în studiul ”Viile noastre”, apărut în 1935. Așadar, în trecut, de îndată ce începea culesul, podgoria era animată de chiuituri, pocnete de pistoale și cântece lăutărești.
Și în unele localități din Mureș, precum comuna Chibed, culesul este însoțit de cântece populare. La prânz, femeile duc de mâncare culegătorilor care sunt chemați la masă de paznicul ce învârte risca. După prânz, culesul continua până la apusul soarelui când, cu carele pline, culegătorii se îndreptau spre sat și invitau oamenii la balul strugurilor. În jurul orei zece seara, așa numiții „csőszök” sau pândari dansau în îmbrăcăminte populară caracteristică locului. După acest dans urma furtul strugurilor cu care era împodobită şura sau sala. Pândarii trebuiau să prindă “hoţii”, cei prinşi fiind duşi la masa judecăţii şi pedepsiţi băneşte sau având obligaţia să facă ceva amuzant spre hazul privitorilor. Dansul se relua din nou, iar după miezul nopţii se desfăşura o masă sărbătorească. Balul strugurilor dura până a doua zi. (1)
Vinul fiind considerat sacru, el fiind parte din cele mai importante evenimente din viața omului (botez, nuntă, împărtășanie), în unele locuri, mulți culegători se înfruptă din struguri abia după ce aceștia au fost duși la biserică.
Etnologul Ion Ghinoiu notează în „Sărbători și obiceiuri românești” despre Gurbanul Viilor. „Cultul bahic este întreţinut, în unele localităţi din sudul României, de un spectaculos ceremonial, desfăşurat dimineaţa în câmp, la plantaţiile viței de vie, şi după-amiaza în vatra satului, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor”. Acesta avea loc în ziua de 1 februarie. „… bărbaţii mergeau la plantaţiile de viţă de vie, de obicei cu săniile trase de cai împodobiţi cu coarde de viţă de vie. Înainte de a pleca din sat, strigau cu tărie: «Hai să mergem la Gurbanul!”.
Ajunşi în câmp, fiecare proprietar îşi tăia, de la viţa sa, câteva corzi cu care se încingea peste piept, îşi făcea cununiţă pe cap şi cingătoare la brâu. Dezgropa sticla sau plosca cu vin îngropată toamna, efectua diferite practici magice menite să aducă rod bogat, să apere via de dăunători şi strugurii de păsări (grauri) şi apoi mergea la petrecerea comună, în jurul focului aprins pe o înălţime.
Acolo se mânca, se bea, se juca în jurul flăcărilor, se sărea peste foc, se stropea vin peste jărăgaiul încins. Seara, bărbaţii se întorceau în sat, cu făclii aprinse în mână, şi continuau petrecerea pe grupe de familii. Jertfa incinerată erau coardele uscate al viţei tăiate cu un an înainte şi produsul acesteia, vinul, aruncat în foc.(2)
Cu siguranță că fiecare zonă are propriile tradiții, iar dacă ai cunoștință de una, ne-ai face o bucurie să o împărtășești cu noi. Altfel, sperăm că am reușit să-ți aducem puțină bucurie cu aceste sărbători și tradiții legate de culesul strugurilor. 😊
Articol sponsorizat de Vifrana, producător romîn de vin ecologic.
